Cititorul din Peșteră

de Rui Zink

Tipărită la editura Humanitas

Rui Zink, scriitorul acestei povești frumoase, a debutat cu romanul Hotel Lusitano, lansat în anul 1987. A scris și scrie în continuare romane, nuvele, eseuri, piese de teatru și cărți pentru copii, fiind și profesor la Universitatea din Lisabona. Ca o mica paranteză, după cum scrie, cred că este un profesor extrem de convingător, reușind să-și atragă studenții într-ale lecturii, cu multe pilde, dar edificator oricui ezită să citească.

Un fapt interesant este acela că traducerea a fost făcută din portugheză, cartea neexistând încă editată în engleză. După câte comentarii are în română pe site-ul goodreads.com, pare că povestea sa a prins foarte bine în limba română, un succes pentru editura Humanitas.

Povestea devine captivantă încă de la început când, un adolescent, personajul principal, se sperie la gândul unor gărzi regale care veneau să-l prindă pentru furturile anterioare. Așa că, firește, se ascunde, dar nu oriunde, ci pe un vas care pleacă odată cu el pe mare. Un vas care, pornit în căutarea unui monstru pe nume Anibalector (un joc de cuvinte între canibal/monstru și lector/lectură), sfârșește prost într-un naufragiu.

Nuvela nu abundă în aventuri și întorsături neașteptate însă, pentru mine și pentru oricine are printre prieteni cartea, este o delicatesă, o certificare a pasiunii noastre, cititul. Sunt doar 95 de pagini, se termină înainte de a începe, dacă ritmul de citit este asemănător cu înfulecatul avid de cuvinte, însă cu toate încercările mele de a nu dezvălui prea mult în această recenzie, nu mă pot abține la a da câteva citate, care să incite orice curios.

„O carte valorează tot atât prin ceea ce spune ca și prin felul cum o spune.”

„o carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini și tâmpenii, nu. Este diferența dintre a călători și a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască. ”

„Dar, la urma urmei, la ce servește cititul? [...]
-La nimic. Fiecare le știe pe-ale lui.
-La nimic? Ce tâmpenie!
-Într-o zi, tinere și descreierat amic, vei învăța că lucrurile cele mai importante în viață sunt cele care nu servesc la nimic.”